Fenomenul de asfixie radiculară constă în prezența excesivă de apă în sol, în apropierea rădăcinilor plantei, și este frecvent în solurile foarte compacte, compuse în principal din argilă.
Acest fenomen împiedică aerisirea corespunzătoare a rădăcinilor, care, în timp, putrezesc și duc la ofilirea întregii plante.
DEFINIȚIE
Asfixia radicală, sau stagnarea apei, este fenomenul prin care apa provenită din ploaie sau din irigații se acumulează la suprafața solului, ocupând aproape în totalitate spațiile goale din sol și privându-le de aer.
Evident, stagnarea prelungită a apei are consecințe extrem de negative în domeniul agronomic.
Mai exact:
- Împiedică alimentarea regulată cu oxigen a rădăcinilor, provocând putrezirea acestora;
- Face plantele mai vulnerabile la atacurile dăunătorilor;
- Inhibă procesele de oxidare ale anumitor elemente nutritive pentru plante, precum azotul și sulful;
- Accelerează pierderea substanțelor nutritive, în special a azotului;
- Provoacă dispersia coloidelor și dezintegrarea agregatelor structurale;
- Face terenul impracticabil.
CAUZE
Stagnarea apei poate fi de două tipuri: stagnare superficială, atunci când viteza cu care apa pătrunde în sol este mai mică decât intensitatea ploii, iar solul nu are o pantă suficientă pentru a evacua excesul de apă.
În schimb, stagnarea sub-superficială apare atunci când apa rămâne pentru o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată în straturile superficiale ale solului, ocupând macroporii care conțin, în general, aer.
Efectele stagnării apei asupra plantelor sunt diverse și depind de specie și de stadiul de dezvoltare. În general, stagnarea determină o reducere a activității respiratorii a rădăcinilor, din cauza disponibilității reduse de oxigen.
CONSECINȚE
Acest lucru are consecințe drastice, precum asfixia rădăcinilor, moartea plantelor sau un declin progresiv, pe măsură ce nutriția minerală scade sau se oprește.
La această situație dificilă, multe plante reacționează prin formarea de rădăcini superficiale: acest lucru le face însă mai puțin rezistente la perioadele de secetă care urmează, de obicei, după stagnarea apei și le privează de o ancorare solidă în sol.
REMEDII PENTRU ASFIXIA RADICALĂ
Care sunt cele mai bune tehnici pentru a încerca să rezolvăm această problemă?
Problema stagnării apei este abordată prin implementarea a două soluții posibile.
- Pe de o parte, este necesar să se elimine cauzele care favorizează stagnarea apei în sol
- pe de altă parte, este necesar să se utilizeze soluții care să accelereze scurgerea apei în exces
ETAPA 1
Pentru a atinge primul obiectiv, este necesară o amenajare a suprafeței terenului astfel încât să fie plană: aceasta înseamnă amenajarea, pe solurile argiloase – care sunt cele mai afectate de acest fenomen –, a unor canale de scurgere sau a unor denivelări care să favorizeze scurgerea superficială a apei.
ETAPA 2
Pentru a atinge cel de-al doilea obiectiv, însă, este necesar să se favorizeze drenajul subteran. Aceasta înseamnă realizarea unei rețele de conducte subterane, astfel încât apa să se scurgă rapid.
Solicită imediat o consultare!
ÎNGRAȘĂMÂNT BIOLOGIC ÎMPOTRIVA ASFIXIEI RADICALE
Un prodotto molto valido per risolvere il problema dell’asfissia radicale è ERGOFERT RESTORE SOIL BIO, un concime organico a base di azoto.
La presenza di silicio e carboni attivi permette di evitare le conseguenze che provoca l’asfissia radicale, riducendo notevolmente l’acqua necessaria per l’irrigazione.
Questo prodotto inoltre favorisce l’assimilazione di fosforo insolubile che si trova nel terreno, previene le micro carenze che riducono lo sviluppo vegetativo con l’ingiallimento delle foglie.
ERGOFERT RESTORE SOIL BIO può essere utilizzato in qualsiasi momento del ciclo colturale e quando c’è scarsità d’acqua.
PLANTELE CELE MAI AFECTATE.
Asfixia radiculară afectează diverse tipuri de plante. În toate cazurile, stagnarea prelungită a apei provoacă o reducere a oxigenului, ceea ce diferă fiind efectele asupra plantei.
Sunt deosebit de expuse la acest fenomen: măslinul, vița de vie, roșia, piersicul, caisul și citricele.
A. ASFIXIA RADICALĂ A MĂSLINULUI.
Măslinul este supus pe parcursul anului la numeroase factori de stres, iar printre cei mai dăunători se numără cu siguranță asfixia radiculară cauzată de stagnarea apei în urma unei ploi abundente sau de creșterea nivelului pânzei freatice.
În ambele cazuri se produce o lipsă parțială sau totală de oxigen în sol, deoarece apa ocupă spațiile care înainte erau ocupate de aer: oxigenul rămâne doar în primele straturi ale solului, mediul se modifică, iar acest lucru determină o schimbare în raportul dintre bacteriile aerobe și cele anaerobe. Cele din urmă cresc semnificativ, provocând o reducere a nivelurilor de mangan, fier și sulf și declanșând procese de denitrificare.
O perioadă foarte lungă de stagnare a apei determină o creștere a prezenței substanțelor toxice, precum metanul sau etanul, produse de bacteriile anaerobe.
Asfixia radiculară la măslin provoacă încetarea imediată a activității radiculare, inclusiv a dezvoltării, iar în unele cazuri poate determina moartea țesuturilor „active”. Aceste schimbări atât de rapide se manifestă în coroană, fiind astfel vizibile după o anumită perioadă: de obicei se observă o scădere a activității vegetative, lăstarii încetează să crească, frunzele încep să cadă, iar mugurii lemnoși și florile încep să moară. Este evident că planta este mai slabă și mai expusă atacului dăunătorilor. Intensitatea cu care se manifestă toate aceste fenomene depinde de gradul de lipsă de oxigen și de durata stării de stagnare a apei.
Prevenirea este întotdeauna mai bună decât tratarea. Aceasta înseamnă că, dacă zona în care dorim să plantăm măslinul este supusă fenomenelor de stagnare a apei, este necesar, în primul rând, să realizăm un sistem de drenaj.
B. ASFIXIA RADICULARĂ A CITRICELOR.
Asfixia radicală a citricelor este cauzată de o ciupercă care găsește în condițiile de stagnare a apei mediul ideal pentru dezvoltare. Plantele afectate de această patologie prezintă inițial: o creștere mai lentă, o reducere a suprafeței lamelor foliare și internoduri foarte apropiate. Prelungirea în timp a stagnării apei duce la îngălbenirea completă a coroanei.
Și în acest caz, prevenirea este foarte importantă: în momentul reluării vegetației, ideal ar fi să se intervină cu tratamente foliare care previn putrezirea. În ceea ce privește tratamentul, remediul clasic constă în săparea solului în zona gâtului plantei, astfel încât să iasă la suprafață rădăcinile superficiale, urmată de aplicarea unor produse specifice, de preferință pe bază de cupru.
C. ASFIXIE RADICULARĂ LA CAIS.
Caisul este un pom fructifer de dimensiuni mici și medii, disponibil în numeroase soiuri și care se pretează foarte bine și pentru amenajarea grădinii casei.
Avem de-a face cu o plantă care nu ar trebui să fie plantată în zone expuse la rafale de vânt foarte puternice; în plus, caisul nu agreează solurile grele și argiloase, caracterizate de o stagnare constantă a umidității. Umiditatea excesivă și stagnarea apei provoacă asfixierea rădăcinilor.
Asfixia radiculară a cireșului de caise este, din păcate, o problemă fără soluție: vă recomand, așadar, să udați bine planta în primii doi ani după plantare pentru a favoriza pătrunderea rădăcinilor. Ulterior, în timpul verii, va fi necesar să udați doar dacă primăvara a fost secetoasă.
D. ASFIXIE RADICULARĂ A VITEI.
Vița de vie este o plantă foarte delicată, care suferă din cauza frigului de iarnă, a înghețurilor de primăvară și a grindinei. Asfixia radiculară a viței de vie este una dintre cele mai periculoase probleme care pot afecta această plantă: și în acest caz, prezența excesivă a apei determină o lipsă de oxigen.
Această situație, la fel ca în cazul anterior al măslinului, determină o schimbare a raportului dintre bacteriile aerobe și cele anaerobe, în favoarea celor din urmă. Astfel, începe un proces de denitrificare, o reducere a nivelurilor de fier, mangan și sulf și, în cazul în care stagnarea lichidelor este prelungită, o creștere a substanțelor toxice (cum ar fi sulfurile sau metanul) produse de bacteriile anaerobe.
În acest mediu atât de ostil, radicalii apicali acumulează acetaldehidă și etanol, care sunt apoi sintetizați în etilenă și acid abscisic, provocând închiderea stomatelor frunzelor și o reducere semnificativă a activității fotosintetice.
E. ASFIXIE RADICULARĂ LA PERSIC
Și piersicul este foarte sensibil la asfixia radiculară. Asfixia radiculară la piersic se manifestă printr-o slăbire generală a plantei, o creștere anemică și o ofilire progresivă a frunzelor.
Rădăcinile afectate emană un miros neplăcut de ciupercă proaspătă și, mai ales în lunile de toamnă, este posibil să se formeze ciuperci: colonizarea plantei de către aceste microorganisme determină leziuni de diverse origini.
Sunt afectate în mod deosebit de putregaiul radical acele plante de piersic care sunt cultivate în soluri bogate în substanțe organice, cu probleme frecvente de asfixie radicală.
F. ASFIXIE RADICULARĂ LA ROȘII
Satisfacerea nevoilor de apă ale roșiei este esențială pentru a asigura o recoltă bună, însă nu trebuie să se exagereze. Roșia este o cultură deosebit de sensibilă, atât din cauza caracteristicilor fiziologice ale sistemului său radicular, cât și la carențele și excesele de apă.
În cazul roșiilor, deficitul de apă are efecte negative asupra creșterii, în timp ce excesul de apă reprezintă o risipă de apă, provoacă spălarea elementelor nutritive și fenomene de asfixiere radiculară, favorizează o susceptibilitate mai mare la atacurile parazitare și determină o deteriorare a calității produsului.
Chiar și în cazul asfixiei radiculare a tomatelor, prevenirea este foarte importantă: este esențial să se găsească un echilibru, să nu se ducă irigarea la niveluri maxime și să se țină cont de cantitatea de precipitații pentru a evalua, în anumite cazuri, suspendarea irigării.
